-
1 fără excepţie
without exception. -
2 nu există regulă fără excepţie
prov. there is no rule without an exception.Română-Engleză dicționar expresii > nu există regulă fără excepţie
-
3 toţi ca unul / fără excepţie
one and allall in oneall together / in a body / to maneveryone of themall and sundry / singularevery mother's son (of them)glumeţ all the world and his wife.Română-Engleză dicționar expresii > toţi ca unul / fără excepţie
-
4 toţi fără excepţie
every jack man of them. -
5 a stabili o regulă
to make a rule( fermă / fără excepţie) to lay down a hard and fast rule. -
6 toată lumea
-
7 toţi până la unul
См. также в других словарях:
excepţie — EXCÉPŢIE, excepţii, s.f. 1. Abatere de la regula generală; ceea ce nu se supune normei generale. ♢ expr. Cu excepţia... = afară de... Fără excepţie = fără deosebire. 2. Abatere îngăduită de lege de la aplicarea anumitor norme juridice. 3. Mijloc… … Dicționar Român
strict — STRICT, Ă, stricţi, te, adj. (Adesea adverbial) Care are un caracter absolut, care trebuie respectat, executat, aplicat în chip riguros, fără abatere, fără excepţie; p. ext. sever, aspru. ♢ expr. (Adverbial) (A fi) strict necesar = (a fi)… … Dicționar Român
unanim — UNANÍM, Ă, unanimi, e, adj. Acceptat, împărtăşit de toţi, care exprimă un acord total; care cuprinde pe toţi sau aparţine tuturor; fără excepţie, general. ♦ (La pl.) Care au aceeaşi părere, a căror părere coincide. – Din fr. unanime. Trimis de… … Dicționar Român
tot — TOT, TOÁTĂ, toţi, toate, adj. nehot., pron. nehot., adv., s.n. I. adj. nehot. 1. (La sg.) Întreg; integral, complet; din care nu lipseşte nimeni sau nimic; cât există, cât este, cât are; cât e de mare, cât se întinde, cât cuprinde; cât durează,… … Dicționar Român
osebire — OSEBÍRE, osebiri, s.f. (înv. şi pop.) Acţiunea de a (se) osebi şi rezultatul ei; deosebire, diferenţă; p. ext. inegalitate. ♢ loc. adv. Fără osebire = a) fără excepţie, fără deosebire; b) întocmai, identic, exact. Cu osebire = mai cu seamă, în… … Dicționar Român
deosebire — DEOSEBÍRE, deosebiri, s.f. Acţiunea de a (se) deosebi şi rezultatul ei; lipsă de asemănare, diferenţă. ♦ loc. adv. Cu deosebire = a) în mod deosebit, special; b) mai ales. Cu deosebire de... = cât se poate de..., foarte... Cu deosebire(a) că … Dicționar Român
obşte — ÓBŞTE, obşti, s.f. 1. (înv. şi pop.) Colectivitate, comunitate, populaţie, popor; p. ext. masă mare de oameni, gloată, mulţime; obştime. ♢ De obşte = a) loc. adj. care priveşte sau interesează pe toţi, care aparţine tuturor; comun, general,… … Dicționar Român
rudă — RÚDĂ1, rude, s.f. 1. Persoană care face parte din aceeaşi familie cu alte persoane, unite între ele prin legături de sânge sau prin alianţă; rudenie (2), rubedenie. ♢ expr. A avea rude la Ierusalim = a avea persoane influente care îţi acordă… … Dicționar Român
